vis
“O fărîmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică. Visarea adoarme febrile cîteodata prea mari ale inteligenţei care se frămîntă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce indulceşte contururile prea aspre ale gîndirii pure, umple golurile şi intervalurile, şi netezeşte ascunzisurile ideilor”
(Victor Hugo)
Vreau să fiu o frunză bătută de vînt. Să zbor deasupra pămîntului, să-mi găsesc liniştea sub zăpada căzută pe pămînt. Vreau să fiu un fulg de nea, să pictez geamuri, să cuprind dealuri şi să-mi găsesc liniştea în văzduh. Vreau să fiu un răsărit de soare, să pot vedea în numai 24 de ore întreg pămîntul, să văd toate culturile lumii şi să simt mangîerea plăcerilor de pretutindeni. Continue reading
