L-am cunoscut la 42 de km. de Chişinău, în satul Bozieni, raionul Hânceşti. La marginea satului ne aştepta la poartă Petru Dubceac – veteran al războiului.

S-a născut în 1924 în satul Bozieni, şi a fost primul copil din familie. Apoi au urmat o soră şi un frate. La o vârstă fragedă i-a decedat mama, iar tatăl său s-a recăsătorit. Aşa cum mama vitregă era o femeie cumsecade, a înscris copiii la şcoală – 4 clase, cum se făcea pe atunci. În februarie 1944, la vârsta de 19 ani l-au chemat la război. S-a căsătorit de nevoie, ca să aibă pe cine lăsa acasă şi împreună cu încă 200 de consăteni printre care şi tatăl său, au plecat să scrie istoria. Au fost îmbarcaţi în tren, câte 50 de soldaţi în vagon şi au mers 9 zile fără hrană şi băutură, până s-au putut apropia de front.

Nu i-a plăcut războiul, simţea că nu este pregătit şi  a doua zi s-a gândit să fugă. Când se furişa printre camarazi, a auzit un comandant rus care îl certa pe un soldat moldovean, pentru că nu a îndeplinit o misiune deoarece nu înţelegea rusa. Atunci, când şi-a dat seama că a învăţat rusa în şcoală, a hotărât să nu fie laş şi a preluat însărcinarea colegului său. Era spion,  iar misiunea lui era să cerceteze terenul şi să surprindă inamicul german. “Pe data  de 14 aprilie 1945 am căzut faţă-n faţă cu neamţul. Am crezut că acolo îmi găsesc sfârşitul. A fost la un pas să tragă un glonţ în mine, dar am fost mai isteţ şi i-am luat-o înainte. L-am trântit la pămînt şi i-am luat încălţămintea, pentru că soldaţii germani erau mai bine îmbrăcaţi. Când mă întorceam înapoi, a avut puterea să tragă un glonţ în piciorul meu”, ne povesteşte cu tristeţe moş Petru.  S-a târât 2 zile până a ajuns la camarazii săi. Aproape de punctul sanitar a întâlnit o femeie-soldat care se zbătea între viaţă şi moarte. Chiar dacă nu mai avea puteri a târât-o cam 50 de metri dar a lăsat-o, pentru că simţea că în doi nu vor ajunge la punctul sanitar. Totuşi, când a fost preluat de asistentele medicale a anunţat despre femeia pe care a întâlnit-o. Acest gest îl face mândru deoarece consideră că a salvat viaţa unui om. La 16 aprilie 1945 împreună cu ceilalţi soldaţi răniţi a fost dus la spital în oraşul Breslau – Cehoslovacia. La 9 mai 1945 o soră medicală a intrat în salon şi a strigat: “Hlopţî, koncilasi voina”. A fost cea mai fericită zi din viaţa lui.

După un timp s-a întors acasă, când era foametea. Nu ştie câţi din cei 200 de consăteni s-au întors odată cu el, dar ştie că tatăl lui nu era printre supravieţuitori. A urmat o perioadă grea, dar  împreună cu soţia au reuşit să facă faţă greutăţilor. Cât timp a fost în puteri a lucrat ca să-şi întreţină familia, iar în 1984 a ieşit la pensie. Avea cea mai mare pensie din sat- 132 ruble. Cu primii bani, şi-a săpat în grădină o fântână. Totul părea să-i meargă bine, dar în februarie 1988 i-a murit cel mai mic dintre copii la numai 22 de ani, iar peste un an în februarie 1989 i-a decedat şi soţia.

Acum, Petru Dubceac are o pensie de 920 de lei plus 400 de lei pe care îi primeşte pentru medalii. Chiar dacă Ministrul Protecţiei Sociale a anunţat că participanţii războiului vor primi din partea statului o indemnizaţie de 700 de lei, el aşteaptă de fapt cea de-a 14-cea medalie pe care să o prindă lângă celelalte pe jachetă. În cei 26 de ani de când este pensionar, a reuşit să strângă o avere din care îşi ajută copiii şi nepoţii. Îi cheamă pe rând şi le dă atât cât consideră el de cuviinţă. Ba chiar a fost generos şi cu nurorile.  Acum trăieşte cu un nepot şi soţia acestuia. De curând şi-a cumpărat un televizor nou, pentru că îi place să fie la curent cu noutăţile. Când nu este ocupat cu lucrul în grădină, citeşte din cartea lui preferată : “ Marele Război pentru Apărarea Patriei”, care stă pe pervaz, alături de Biblie.

La despărţire, m-a rugat să public versurile cântecului lui preferat, pe care îl cânta la război şi pe care îl aude din când în când la radio.

Cu mare plăcere …

“Pe un drum ce vine”

-Pe un drum ce vine, din munţii Balcani

N-ai văzut tu oare, dom’le căpitan,

Un sergent ce poartă numele de Jan

Un sergent ce poartă numele de Jan?

-L-am văzut, fetiţo, chiar el m-a servit

Şi pe câmp de luptă, cu cinste-a murit

Dar ce-ntrebi, fetiţo, de sergentul Jan?

-Fost-am al lui mireasă, dom’le căpitan.

-Dar n-ai vrea, fetiţo, să fii a mea mireasă

Şi-n puţină vreme vei fi căpităneasă?

-Chiar şi-mpărăteasă să ştiu c-am să fiu

Altuia mireasă nu vreau ca să fiu.

Dance Avenue

Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi sufletul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală cu mult mai puternică decît cuvîntul. Asemenea formă de comunicare, creată de ritmul muzicii, are loc şi în colectivul de dans modern al Facultăţii de Arte, USM -  “Dance Avenue”.    În fiecare an aici se înmatriculează peste 25 de studenţi dornici de a încerca o activitate captivantă.  Aşa cum tentaţia de a dansa nu lasă indiferent pe nimeni, dansatorii de la “Dance Avenue” sunt viitori jurnalişti, economişti, tehnicieni, profesori… (etc) Conducătorul ansamblului este Olga Ene – fostă studentă a acestei facultăţi. La fiecare sfîrşit de semestru, studenţii au de susţinut concerte de dare de seamă. Şi în acest an “Dance Avenue” a pregătit un număr special pentru acest spectacol.

Vă invit să urmăriţi Dansul din  23 decembrie 2009….

Cadou

În fiecare an cînd se apropie perioada sărbătorilor, ne frămîntă o întrebare:  “Ce cadouri  să dăruiesc celor dragi” ? Anul acesta întrebarea ar suna un pic altfel: “Îmi permite bugetul să fac cadouri”???

Alegerea unui cadou pare a fi un lucru dificil, în mod special dacă nu avem finanţe necesare pentru a face acest frumos gest. Însă pentru a face pe cineva fericit, nu este nevoie de un cadou foarte costisitor. Mulţi optează pentru o surpriză sau un simbol care poartă pecetea personalităţii celui care primeşte cadoul. Chiar dacă unora acest subiect le dă multe bătăi de cap, se pare că nu toţi sunt preocupaţi ca darul să fie inedit şi cel mai important- dăruit din suflet. Ca să mă înţelegeţi despre ce vorbesc am să vă scriu ce am auzit zilele astea în maxi-taxi:  Mergeam spre universitate şi de la Academia de Poliţie urcă 3 studenţi (2 flăcăi şi o domnişoară) îmbrăcaţi în formă. La un timp, unul dintre viitorii poliţişti se adresează domnişoarei:

- “Dîrţu, ai vreo rochie mai mică acasă care nu o mai îmbraci, aşa mai veche dar care nuţi mai trebuie…

- Băi, nuştiu am să mă uit, se pare ca era una, da-i de prin clasa 9…

- Nu contează, poţi să mi-o aduci???

- De ce????

- N-am ce să-i dau lu “podrugme’a” de Anul Nou” 

-

Aşa că dacă nu vă permit finanţele să procuraţi ceva nou pentru rudele şi prietenii voştri, puteţi apela la cunoştinţele mai vechi sau la colegii de grupă, de ce nu???

Eu vă doresc sărbători fericite, un an căt mai bogat în “de toate”, şi puterea de a alege un cadou original în perioada crizei…

vis

“O fărîmă  de visare e bună ca un narcotic în doză mică. Visarea adoarme febrile cîteodata prea mari ale inteligenţei care se frămîntă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce indulceşte contururile prea aspre ale gîndirii pure, umple golurile şi intervalurile, şi netezeşte ascunzisurile ideilor”

(Victor Hugo)

Vreau să fiu o frunză bătută de vînt. Să zbor deasupra pămîntului, să-mi găsesc liniştea sub zăpada căzută pe pămînt. Vreau să fiu un fulg de nea, să pictez geamuri, să cuprind dealuri şi să-mi găsesc liniştea în văzduh. Vreau să fiu un răsărit de soare, să pot vedea în numai 24 de ore întreg pămîntul, să văd toate culturile lumii şi să simt mangîerea plăcerilor de pretutindeni. Vreau sp călătoresc!!! Am o mulţime de întrebări făra răspunsuri. Văd multe lucruri fireşti făra să mi le pot explica. Sunt un copil. Copil care visează şi trăieşte cu iluzii în suflet. Aş vrea să fiu stăpîna visurilor. Să călătoresc în timp şi spaţiu fără să fiu văzută de nimeni. Să văd oameni dragi şi suflete apropiate. Să-mi desfac aripile şi să zbor, să zbor către infinit. Aşa cum visul este realitatea unei seri, aş vrea ca în fiecare seară să reîncep lumea. Să scriu cîte o istorie nouă, şi uneori să-mi schimb trecutul. Aş călători în Paradis. Vreau să văd Raiul. Aş opri-o pe Eva. Nu i-aş permite să muşte din măr. Sau poate i-aş permite… Aşi călători pîna la bunica… vreau s-o văd în fiecare seară… în visul meu. I-aş face viaţa mai dulce. Aş scuti-o de unele neplăceri… aproape de toate.

Voi călători neapărat – în fiecare seară. Ştiu… e o destinaţie mult prea complicată, dar uneori, pentru ca un vis să se îndeplinească e destul să-l ai. Eu cred în puterile mele. Cred în dorinţa mea. Cred pînă şi în Moş Crăciun. În visul meu el există.

Pentru cei mai supăraţi decît mine, pentru cei mai obosiţi de propria viaţă, pentru cei îmbolnăviţi de minciună, pentru cei înşelaţi, pentru cei rătăciţi… pentru toţi este loc în visul meu. Vă invit în el de sărbători. Călătoriţi cu mine pe undele fericirii. Vă aştept în fiecare seară de la 22.

Sf. Andrei

Noaptea de ajun precum şi ziua Sf. Andrei se crede că este prielnică anumitor practici şi farmece de dragoste. Una dintre acestea este Păzitul usturoiului, un fel de serbare nocturnă colectivă gen Revelion, cu mâncare şi băutură abundentă,  la care bărbaţii neînsuraţi vin cu căciulile pline cu căpăţâni de usturoi – în unele sate şi fetele aduc câte trei căpăţâni, toate se pun într-o covată pe care o femeie bătrână trebuie s-o păzească toată noaptea la lumina unei lumânări, ca să nu fie furată de strigoi, în timp ce tineretul petrece, bea, cânta şi joacă. Dimineaţa, în curtea casei se încinge o horă, iar în mijlocul ei „este jucată” covata cu usturoi de un flăcău.  Apoi usturoiul este împărţit la toţi care au participat şi dus acasă cu mare grijă, pus la icoane, folosit ca leac împotriva bolilor sau pentru descântece şi vrăji. Astfel în unele localităţi când fetele sosesc acasă de la Păzitul usturoiului, seamănă un căţel de usturoi priveghiat toată noaptea, într-un cocoloş de aluat. După felul în care încolţeşte şi creşte acest usturoi, se fac prognosticuri de măritiş.Acest ritual este deosebit de variat, în funcţie de regiunea unde se practică.

În unele  sate  fetele ca să-şi vadă ursitul îşi puneau seara sub pernă 41 de fire de grâu, iar când se culcau spuneau: „ Voi, 41 de fire de grâu / Eu voi adormi / Şi voi hodini / Dar eu mă rog lui Dumnezeu / Să-mi trimită îngerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”
Un alt obicei este ca fetele nemăritate să meargă noaptea la fântână cu lumânarea de Paşte pe care o aprind şi o afundă cu ajutorul ciuturei spunând: „ Sfinte Andrei / Scoate-i chipul în faţa apei / Ca în vis să-l visez / Ca aievea să-l văz !

Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grâu, foarte sărată – denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astâmpăre setea se crede că este viitorul lor soţ.
Un alt obicei în alte regiuni, fetele ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de la gard, astfel, noaptea pe întuneric ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par, pe care leagă o sfoară sau lână roşie. A doua zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă parul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tânăr şi frumos, dar sărac. Dacă parul va fi scurt şi noduros, soţul va fi bătrân şi sărac, iar de va avea coaja groasă, va fi bogat. Dacă parul este cu multe crăci, ursitul va fi văduv cu mulţi copii.

Sper ca visele voastre să fie plăcute iar ursitul- acela pe care vi-l doriţi.

Marian Lupu

Pentru candidatul AIE la funcţia de preşedinte Marian Lupu au votat 53 de deputaţi. Deputaţii comunişti nu au participat la vot.

Preşedintele Comisiei pentru alegerea şefului statului Ion Pleşca a anunţat că au fost perfectate 101 buletine, au primit buletine 53 de deputaţi. 53 buletine au fost valabile, fiind înregistrate 53 de voturi pro.

Drept rezultat, Marian Lupu nu a fost ales în funcţia de şef al statului, deoarece nu a întrunit voturile necesare – 3/5 din numărul de deputaţi sau 61 de voturi.  Astfel Moldova va avea ALEGERI PARLAMENTARE ANTICIPATE,  care din motiv că am avut deja anul acesta alegeri anticipate nu mai pot avea lov în 2009, respectiv alegerile vor fi organizate în 2010, şi potrivit pronosticurilor AIE nu o să le admită mai devreme decît în septembrie.

sursa

Politică

Aseară după închiderea secţiilor de votare, ambii candidaţi pentru postul de preşedinte al României, Geoană şi Băsescu, îşi clamau victoria!!! Chiar dacă învingător este doar unul, bucuria victoriei a cuprins ambele sedii ale liderilor PSD şi PDL.

Mircea Geoana era aseară turmentat de fericire, ţopăind într-un dans al victoriei care se arătase din urnele exit-poll-urilor. Candidatul PSD a declarat că peste cîteva zile va fi investit Guvernul Klaus Johannis şi a spus că susţinerea pe care i-a acordat-o Crin Antonescu reprezintă o “datorie de suflet” pe care i-o va purta liderului PNL toata viaţa. “Împreună am învins. E o noapte frumoasă pentru democraţia românească, este o victorie muncită. Mihaela, dragostea mea, mulţumesc! Ana-Maria şi Alex, mulţumesc. Mamă, eşti acasă, la televizor, ştiu că te bucuri. Şi, tată, ştiu că eşti acolo sus în ceruri, şi ştiu că te bucuri şi tu. Dumnezeu să vă binecuvînteze pe toţi! Vă mulţumesc pentru sprijin!”, s-a adresat Geoana familiei. “Azi punem capăt tranziţiei şi trecutului comunismului. De astăzi mergem către Europa”, a mai spus el.

În vreme ce Mircea Geoana vorbea despre victorie, Băsescu se proclama şi el preşedinte, la sediul PD-L, deşi nici unul dintre exit-pollurile prezentate nu l-au dat pe el drept preşedinte. Traian Băsescu s-a proclamat cîştigător al alegerilor susţinînd că “sondajele corecte” îl dădeau cîştigător la ora 19.00. “Vă asigur că la ora 19.00 sondajele corecte arătau că l-am depăşit pe Mircea Geoana. Cîştigarea acestor alegeri se datorează în primul rînd românilor, peste cinci milioane de români au avut opţiunea clară pentru drumul spre modernizarea României, un drum care este necesar pentru ca românii să ajungă peste un timp la prosperitate. ” le-a spus şeful statului, cu puţin înainte de ora 21.00, simpatizanţilor adunaţi în curtea sediului central al PDL.

Indiferent de cine va cîştiga aceste alegeri. Unul din aceşti doi lideri va avea de suferit o înfrîngere şi o căzătură destul de dureroasă din cauza încrederii şi vehemenţei cu care declară : “AM ÎNVINS”…

Erika, finuţa mea

Zilele trecute, mătuşa mea Natalia a adus pe lume un îngeraş de băieţel – Mihai. Aşa cum mama este naşa micuţului, a participat la toate ritualurile importante a verişorului meu. Sîmbătă am participat la prima băiţă şi tăierea unghiilor bebeluşului. Aşa cum apa le face mare placere bebeluşilor, intrucat primul mediu, cel din burtica mamei este unul lichid, Mihăiţă a fost încîntat de această  încercare prietenoasă de a-i insufla respectul pentru igienă. În orice caz, prima băiţă a bebeluşului trebuie să fie o reuşită. Să îmbăiezi un puişor de om care alunecă, se zbate şi ţipă, nu e un lucru atît de uşor. Chiar dacă la început părea un pic chinuitor, pe masură ce decurgea emoţionantul eveniment, atît mămica cît şi copilaşul, nu mai vedeau băiţa ca pe ceva greu. În general există cîteva reguli pentru prima băiţă a nou-născutului: În primul rînd trebuie să se ţină cont de buricuţ, dacă e vindecat sau nu. Dacă nu a picat cu totul, este recomanadată doar baia parţială. Înainte de băiţa propriu-zisă, mama trebuie să-şi pregătească toate ustensilele necesare. Apoi se pregăteşte apa pentru îmbăiere, turnată într-o cădiţă specială, pe fundul căreia se pune un prosop sau un burete, pentru a impiedica alunecarea bebeluşului. Temperatura camerei, înainte de baie, trebuie crescută cu 2-3 grade, faţă de normal, în special în sezonul rece. După ce se dezbracă şi se şterge regiunea fesieră, se pune bebeluşul treptat, în apă. Bebeluşul se sprijină pe antebraţ, astfel încît capul şi spatele să fie stabile. Cu cealalta mână, cu un scutec sau manuţă de baie, imbibată în săpun pentru copii, se spală. La prima băiţă, bebeluşul poate fi lăsat într-o cămăşuţă subţire. După băiţă, bebeluşul se scoate într-un prosop cald şi se usucă prin tamponare, întrucât pielea acestuia este sensibilă şi se poate înroşi.

Dacă aveţi ocazia să participaţi la astfel de ritualuri, nu ezitaţi, e frumos şi foarte emoţionant.

Finala

Vineri seara, 5 decembrie, s-a încheiat cel de-al 8-lea sezon al concursului „Dansez pentru tine”. În această ediţie, cu ajutorul coregrafilor, participanţii au oferit publicului momente inedite şi spectaculoase. Pînă şi juriul a aplaudat în picioare multe din numerele prezentate de faimoşii dansatori. Bătălia pentru premiul cel mare 60.000 euro, s-a dat între perechile formate din Liviu&Ilaria şi Jean&Sandra, cei din urmă reuşind să obţină trofeul „Dansez pentru Tine”. Echipa de pe locul 2 s-a ales şi ea cu un premiu considerabil de 20.000 euro. Surprizele serii nu au încetat să apară nici pentru participanţii excluşi anterior din concurs, aceştia primind fiecare premii în valoare de  2, 3 sau 5 mii de euro fiecare. De asemenea aseară s-a votat şi cel mai popular participant de la Dansez, la concurs luînd parte exclusiv concurenţii care nu s-au clasat pe  podium.  Pemiul de popularitate în valoare de  5000 euro l-a primit frumoasa moldoveancă Elena Voscoboinic, care, a fost apreciată atît de telespectatori cît şi de juriul de la dansez. Mihai Petre, a vorbit din numele tuturor membrilor juriului, şi a spus că Elena merită premiul de popularitate pentru că este cea mai bună dansatoare din sezonul 8, (nu în zadar de fiecare dată cînd intru pe blog, o găsesc pe Elena ca fiind cel mai solicitat termen la motorul de căutare.)    Pe lingă premiul de 5000 euro, Elena a mai primit un cec în valoare de 3000 euro din partea casei de bijuterii „Sabion” şi un set de bijuterii din aur cu 18 carate cu diamante şi perle. Cealaltă moldoveancă de la Dansez pentru tine, Iulia Deliu, a primit şi ea 2 cecuri cu o valoare totală de 5 mii euro. Plus la asta, Dansul prezentat de Iulia pentru concursul de popularitate, a fost apreciat de juriu, ca fiind cel mai bun dans din seara de concurs. De o mare atenţie a avut parte şi familia participantului clasat pe locul 3, Ştefan Bamboi, eroina surprizelor fiind Doamna Bamboi, mamă a 13 copii,care s-a bucurat ieri de revenirea celor 10 copii din stăinătate.  În general, seara a fost plină de surprize frumoase şi de dansuri inedite, dintre care dansurile prezentate de Willmark şi Betrice Rancea, dar şi frumosul cuplu de dansatori format din Mihai şi Elvira Petre.

Spre final, prezentatorii Iulia Vântur şi Ştefan Bănică, au anunţat că din iarnă va începe preselecţia pentru sezonul 9 al concursului, care va avea loc în martie 2010.

urmăriţi dansrile de popularitate al  Elenei şi al Iuliei, apreciate ca cele mai frumoase dansuri din concurs.

http://www.youtube.com/watch?v=7XDfRjiDM0g

Stella Boţan

Stella este o tînără rebelă de 21 de ani, născută la Orhei. Motto: Fii tu însuţi.
Piesa preferată: „Numb” (Linkin Park) şi „If I ain’t got you” (Alicia Keys)
Filmul preferat: „Cunoştinţă cu părinţii”.
I-ar plăcea să semene cu: Alicia Keys.
Stil muzical: rock.
Fobie: ascensor, spaţii mici.
O vedetă trebuie să: fie non-conformistă.
Ideal masculin: Justin Timberlake.

Anul trecut, cu ajutorul perseverenţei, Stella a reuşit să obţină locul 6 în cadrul primului reality-show din Moldova. Dar, mai presus de toate a obţinut dragostea şi admiraţia iubitorilor de Rock din ţară. Ulterior, Stella este invitată să facă parte din formaţia TODO. Pînă la venirea Stellei, Todo era o formaţie alcătuită din 5 băieţi, însă din toamnă solistul formaţiei a fost înlocuit cu frumoasa fabricantă. Chiar dacă Stella este adeptă a stilului rock, nu a avut nici un impediment să se alăture băieţilor care se autodenumesc ca fiind o trupă emo-pozitivă. Şi dacă tot au ales un stil  care prinde bine la publicul Emo, băieţii au reuşit să înscrie sute de tineri în rîndul adepţilor acestei culturi, care pare să înflorească în Moldova.

Privind faptul că sunt văzuţi ca interpreţi EMO, băieţii spun că promovează ceea ce le este mai aproape, în special că pentru ei, cultura Emo e ceva pozitiv.  Producătorul trupei spune că băieţii cîntă de dragoste şi nu de tăiere de vene, în plus acesta susţine că muzica lor e destul de veselă .

Oricum ar suna muzica băieţilor, bine sau mai puţin bine, membrii formaţiei Todo nu s-au  limitat doar la piaţa internă ci a început s-o cucerească şi pe ce externă.  Acum cu o voce nouă- feminină, au mai mult curaj şi încredere în forţele proprii.

Pe viitor membrii formaţiei planifică refilmarea videoclipului la piesa „Break Me”, pentru că în cel anterior eroul şi vocea îi aparţin fostului solist.